De ce iubesc femeile...

replică lu' Cărtărescu

De ce iubeşte vecina de la şapte, de ce iubeşte colega de bancă sau chelneriţa din restaurant, de ce iubeşte profesoara de matematică sau vânzătoarea de la colţ? De ce iubeşti tu sau de ce iubesc eu?

Pentru că suntem femei, pentru că ne place să ne minţim şi să credem în vorbele bărbaţilor, pentru că fără iubire viaţa ne pare inutilă şi pentru că vrem copii. Pentru că ne place să avem pe cine răsfăţa şi cui să-i spunem vorbe dulci. Pentru că ne simţim singure atunci când nu avem un corp puternic lângă noi dimnieaţa în pat şi pentru că detestăm să gatim o singură porţie de mâncare. Pentru că ne place să organizăm cine romantice şi să avem pe cine spăla pe spate. Pentru că ne-am plictisi dacă nu am avea un bărbat la care să strigăm când suntem stresate, pentru că dacă nu am iubi nu am avea cu cine să ne certăm şi apoi să facem make-up sex. Pentru că fără un bărbat care să se crizeze de câte ori stăm prea mult în faţa oglinzii nu am ajunge la nicio întâlnire. Pentru că atunci când iubim avem mai multe chestii de discutat cu prietenele la cafea şi mai multe bârfe de comentat, pentru că atunci suntem bombardate cu sfaturi, chiar dacă majoritatea sunt inutile.

Pentru că ne place să auzim că suntem frumoase şi pentru că doar iubiţii ne pot face să roşim de plăcere de la o simplă privire. Pentru că ne place să facem sex dimineaţa şi să servim micul-dejun în pat, pentru că gătim mâncare pe care doar băraţii o pot mânca şi pentru că nu avem încredere în celelalte femei. Pentru că suntem feministe şi bărbaţii ne dovedesc că greşim, pentru că noi suntem romantice iar ei realişti, pentru că ne place să plângem şi să mâncăm ciocolată, să dăm vina pe bărbaţi din orice şi să jurăm că nu o să mai iubim niciodată. Pentru că nu vrem să fim singure dar nu ne place nici când e prea multă lume, pentru că noi vedem cifra 2 că un număr magic, pentru că simţim nevoia să spunem cuiva „puiuţ” şi „te iubesc” de zece ori pe zi.

Pentru că suntem femei pentru că ne tragem din Eva şi pentru că doar lângă corpul unui bărbat suntem puse în valoare. Pentru că suntem sexul slab şi frumos şi pentru că barbaţii nu pot trăi fără noi.

Of, Of, Stresiune, Stresiune

Sfarsit de ianuarie, inceput de februarie, frig de-ţi îngheaţă sângele în vene, Doamne fereste sa ai proasta inspiratie sa iesi pe strada -chair si cu trei perechi de pantaloni, bluze groase pe gat, si canadiana groasa pe tine, tot degeaba, frigul iti patrunde in oase si nu mai iese decat dupa vreo trei ore de stat in cada plina cu apa fierbinte (o stiu din proprie experienta) Nu-ti vine sa iesi nici macar pana la magazinul de vis-a vis sa-ti iei o paine si un pachet de tigari, cu atat mai putin sa mergi pe jos pe strazile Clujului.

Dar ce tot vorbesc eu aici, cui ii arde de iesit pe strada, acum in plina sesiune de iarna, cand studentii nu isi mai vad capul de invatat, examene peste examene, colocvii,, proiecte de predate, o multime de lucruri pentru care nu le ajunge oricum timpul. Dar asa e Iadul Stdentesc perioada in care, dupa cum zice bancul, vine piticul cu sacul de cuie.

Totusi, eu, studenta la doua facultati, trebuie sa ies pentru a merge la biblioteca, ca doar peste doua zile am un examen foarte greu si trebuie sa invat. In plus anul acesta am hotarat sa ma pun serios pe invatat, sa-mi iau examenele si sa nu mai umblu prin baruri si bodegi. Dar intrucat era extrem de frig afara si in fata mea se profila Music Pubul, am hotarat sa intru sa ma incalzesc cu o cana de vin fiert si sa-mi fac curaj sa infrunt frig pana la BCU

In timp ce stateam eu asa, de una singura, cu vinul aburind in faţă si incercand sa-mi scot din cap geniala scuza , cum ca nu e vina mea ca Pubul e la mijlocul distantei dintre Gruia si BCU si ca nici pentrul frigul de afara nu sunt responsabila, aud langa mine trei baieti care vorbeau despre cat de stresati sunt si ca nu-si imaginau ca sesiunea e atata de grea. “Boboci” imi zic eu, “ asa eram si eu anul trecut” La fel ca ei incercam sa-mi inlatur stresul si sa-mi calmez nervii in baruri si la chefuri, care apropos, am observat ca in sesiune sunt mai multe decat in timpul semestrului. Of, Of si mamele astea de ce au trebuit sa nasca copiii tocmai in aceasta perioada a anului, si aici ma refer si la mama pentru ca si eu sunt nascuta tot acum.

Dar sa revin, asa eram anul trecut, dupa cum am mai spus, anul acesta m-am pus serios pe invatat, fara chefuri si iesit la bere in timpul sesiunii, bineinteles ca aici nu se pun chefurile la care sunt obligata sa merg si nici cele date de mine. Tocmai trece pe langa mine barmanul si ii mai cer o cana de vin ca prima se terminase si eram prea absorbita de planurile mele de seriozitate ca sa plec. In plus afara e frig si aici inauntru e cald si bine.

Unul dintre baietii de langa mine vorbeste acum, despre faptul ca si frigul are un efect negativ asupra faptului ca nu dau randament in privinta invatatului si zicea ca spera ca in sesiune de vara va fi mai bine. Ma abtin cu greu sa nu ma bag in discutie si sa le zic sa nu-si faca sperante si ca vara e la fel de rau ca si iarna, daca acum ne plangem de frig atunci o sa n plangem de cald, daca acum ne deranjeaza spatiile inchise in care trebuie sa invatam atunci o vreu sa mergem la bazin sau la plimbari prin parcuri, dar rezultatul e acelasi. Exact atunci isi face aparitia un prieten care se pune la masa cu mine si primul lucru care ma intreaba e: ”Cum stai cu examenele? Eu am picat unu” Ii raspund ca si eu sunt in aceeasi situatie, dar ca pe restul o sa le iau pentru ca m-am pus serios pe invatat. Atunci mi-am amintit ca eu trebuia sa fiu in BCU si sa citesc Tratatul de Istorie al Academiei Române. Ma uit la ceas si vad ca e deja ora 5, ajung repede la concluzia ca nu mai are rost sa merg pana la bibloteca pentru doua ore de studiu. In plus acolo e frig si scaunele sunt incomode si scârţâie, asa ca mai bine ramâne pe mâine şi eu rămân în bar.

Dar de maine ma pun serios pe invatat ca doar stresiunea e stresiune!

Tigara. Iubirea unora, cosmarul altora

Îmi aprind o ţigară...mă uit la capătul aprins...la fel e şi iubirea, la început e o scânteie ...mică, acolo în tine, ceva de a cărui existenţă nu ştiai, ceva rece şi compact, apoi vine cineva, o persoană caldă, cu ochii fierbinţi şi buze moi, cineva care arde şi încalzeşte puţin câte puţin acel ceva din tine, până când începe să ardă şi apoi se consumă, la fel ca şi ţigara; fiecare fum pe care îl tragi, fiecare gură de nicotină te duce tot mai aproape de final, de capăt. În iubire e la fel, fiecare moment frumos, fiecare clipă de bucurie, fiecare zâmbet pe care ţi-l provoacă cealaltă persoană, e un pas spre sfârşit.

Şi la un moment dat se termină amândouă, ţigara o stingi în scrumieră şi laşi chiştocul acolo; apoi după un timp îl arunci la gunoi. Iubirea se stinge şi ea, iar rămăşiţele ei le ascunzi undeva în suflet uitând de ele...acolo, în coşul de gunoi al existenţei tale.

Fumatul dăunează grav sănătăţii...dar iubirea, ea de ce nu ar dăuna, de ce nu suntem avertizaţi că iubirea dăunează grav sufletului, că din cauza ei plângem, oftăm, suferim. Aşa cum ţigările ne distrug plămânii, la fel face şi iubirea cu inima noastră, încet dar sigur, pas cu pas, fiecare fum de ţigară erodează câte puţin. La fel e şi cu dragostea, fiecare sărut, fiecare noapte ne oferă satisfacţie şi momente de maximă placere, dar în acelaşi timp ne apropie de distrugere, şi de suferinţă.

La fel cum toţi fumătorii sunt conştienţitutunul dăunează şi îndragostiţii ştiu că iubirea le va provoca durere, şi totuşi nu renunţa la ele, pentru că trăiesc cu speranţa că poate eu voi fi unul dintre caeia care nu o să fac cancer la plămâni sau care o să traiască fericiţi lângă pesoana iubită până...

Mai trag un fum... trăiască ţigările...şi iubirea...ambele ne fac viaţa mai frumoasă şi ne dovedesc cât de sadici putem fi...

Studenţia –cafeaua vieţii

Camera e plină de zgomotele făcute de alarma telefonului mobil, soarele îmi mângâie obrazul, dar nu îmi face nicio plăcere, eu vreau noapte, vreau să mai dorm, să dau timpul înapoi. Dar ceasul se învârte în ritmul lumii de afară şi nu în concordanţă cu viaţa studentului.

Cu greu mă ridic din pat, mă uit la ceas în speranţa că nu e încă ora 7, că a luat-o razna telefonul meu şi că mai pot dormi puţin ”Nuuu…e într-adevar ora 7, trbuie să mă trezesc, să mă duc la şcoală, promit însă că diseară la ora 10 o să fiu în pat şi la 11 cel târziu o să dorm ca un prunc”. Mă târăsc pană la uşa de la baie…dar e ocupată. Nu mă miră acest lucru, mereu sunt ultima care se trezeşte şi care intra la duş...

Stând în faţa uşii, cu ochii închişi şi pe jumatate adormita, încerc să îmi amintesc programul e ziua de azi: cursuri de la 8 la 8, cu o pauză de doua ore de la 14 la 16, timp în care trebuie să ajung la BCU, să-mi scot nişte carţi. Apoi la 20.30 trebuie să mă întâlnesc cu nişte prieteni să mergem la cinematograf, e premieră la Republica şi nu se poate să nu mergem, apoi o să trecem printr-un club să dansăm puţin. « O...nu...iar o să ajung acasă pe la 3 dimineaţa, dar mâine am cursuri numai de la 10 aşa că pot dormi puţin mai mult »

Colega mea de apartament iese din baie, îmi zice un ‘neaţa obosit şi se îndreaptă spre camera ei în timp ce eu intru. Odată ieşită mă îndrept cu paşi de zombie spre bucătărie, dacă duşul nu m-a trezit cafeaua sigur o să o facă.

Bucătăria e deja plină, o singură persoană lipseşte, un coleg care are cursuri numai de la 12, norocosul! Când intru sunt învăluită de un miros familiar de fum de ţigara, abur de la cafea şi miros de cârnat prajit.Toată lumea mănâncă, asta e singura masă sigură din zi, în rest nu poţi fi sigur dacă o să ajungi pe acasă sau nu.

« Iar eşti ultima.... vom ajunge oare ziua în care să fi tu cea care se trezeşte prima?» e vocea unui coleg care printre cuvinte mai trage un fum din ţigară, «Nu,... te rog nu cobi...dacă s-ar trezi ea prima ar trebui să facă cafeaua dimineaţa...şi îţi dai seama că la jumatate de oră dupa ce am bea-o am dormi cu toţii pe unde am apuca» e replica altuia care încearcă să taie o bucaţică de ou. Toata lumea începe să râdă.

Iau o gură de cafea, ma sprijin cu spatele de perete şi simt cum începe să-mi curgă energie prin vene. Încă o zi din viaţa mea de student începe, şi va fi la fel ca restul, se vor întampla o mulţime de lucruri extraordinare, dar le voi încadra în banalitate.

La urma, urmei să fii student însemnă să râzi cu prietenii, să aştepţi în faţa uşii la baie dimineaţa, să mergi la cursuri, şi să ajungi noaptea târziu acasă...