In fiecare joi seara trenul personal 4105 care pleca din Cluj-Napoca inspre Bistrita este plin de studenti, vanzatori ambulanti si cersetori.
Vine trenul…
E joi seara iar peronul garii din Cluj e plin, studentii stau unii langa altii, ingramaditi printre bagaje. Rucsaci de munte, sacose, genti de voiaj sunt cladite unele peste altele. Unii fumeaza o tigara, altii povestesc, toti asteapta cu nerabdare sosirea trenului in gara.
Atat de familiara voce ragusita se aude si de aceasta data din megafon „Trenul personal 4105 va sosi in gara pe linia 2A, va rugam feriti linia. Trenul va pleca in directia Bistrita Nord via Gherla, Dej, Beclean pe Somes”. Toata lumea se inghesuie, unii trec pe cealalta parte a liniei in speranta ca vor reusii sa urce mai repede si sa ocupe locuri pentru prietenii lor.
E noapte si becurile albastrui din gara nu lumineaza prea bine, te poti pierde in inghesuiala de aici. In sfarsit soseste trenul si studentii incep sa se impinga in fata usilor, injuraturi, urlete, gemete, doar asta se poate auzi din gloata adunata in jurul trenului.
Vazand inghesuiala de la usi imi amintesc de seara in care, o tanara a fost impinsa sub rotile trenului. A fost un incident tragic, dar privind ce se intampla langa tren imi dau seama ca nu este si din pacate nici nu va fi singular.
Ma uit in jur si observ ca nu sunt singura care sta pe margine si asteapta sa se calmeze spiritele, „ Oare cum incap atatia oameni in doar 7 vagoane?... majoritatea pe scaune iar restul ingramaditi pe coridor.”
In sfarsit s-a golit, toata lumea a urcat iar colegul cu care sunt imi face semn din tren, se pare ca a gasit locuri. Ce bine... gandul ca ar fi trebuit sa stau 3 ore in picioare pe coridor ma ingrozeste. Iau bagajele, i le dau pe geam si apoi ma urc si eu in tren. In unele vagoane lumina e stinsa iar pe coridor nu functioneza decat becul din celalalt capat. Cu chiu cu vai, dupa ce m-am impiedicat de jumatate dintre bagajele de pe coridor, si m-am batut de toata lumea, am reusit sa ajung in compartiment.
A murit Constantinescu.
Abea apuc sa ma asez pe scaun, ca aud strigate pe coridor: „Cumparati ziarul...cine vrea reviste, ziare, integrame...Da-te mai incolo ma, lasa-ma sa trec! Luati ziarul...a murit Constantinescu...haideti la ziare!”. Ascult consternata, a murit Constantinescu? E drept ca nu am citit presa de vreo doua zile, oare chiar asa o fii? Vocea continua sa se auda „ Luati ziarul, cititi ultimele noutati”. Cand ajunge in dreptul compartimentului nostru ma ridic si ii cer un ziar, il platesc si ma intorc la locul meu nerabdatoare sa citesc despre moartea lui Constantinescu. Vocea vanzatorului ambulant se auzea in continuare „ Luati ziare, integrame, reviste... a murit Basescu...”. In momentul acela imi arunc ochii pe ziar si vad ca e vechi de o saptamana. Am fost pacalita, incep sa rad, nu a murit nici Constantinescu, nici Basescu, si nici Iliescu...
Pocker si un surdo-mut.
Ma asez pe locul meu, inchid ochii si ascult fluierul controlorului de trafic, care anunta pornirea trenului. Urmeaza un drum de 3 ore cu numeroase opriri si Dumnezeu stie cate alte surprize.
Cei trei baieti din compartimentul meu scot un pachet de carti de joc si ne invita si pe noi la un pocker, „ Fara bani...asa numa’ de plictiseala”. Ok de ce nu?! Incet se incinge jocul, „ Full...Ha!...Te-am luat...Eu am careu...”
Dintr-o data usa se deschide iar un tanar inalt, blond, imbracat decent, purtand pe umar o geanta mare, intra si pune pe bancheta niste obiecte. Intrigati ca ne-a intrerupt jocul, ne uitam sa vedem ce ne-a lasat. Trei pungulite in care erau pixuri, brelocuri, brichete si un portofel. Langa ele era un biletel pe care scria: ” Sunt surdo-mut si va rog sa cumparati unul dintre aceste obiecte pentru a ma ajuta”. Lasam pungulitele acolo unde le-a pus si ne intoarcem la jocul nostru.
Odata trecuti de Dej, trenul se mai goleste, nemaistand pe coridor decat persoanele care fumeaza.
Mamelor din lumea-ntreaga...
Jumatate de ora dupa plecarea trenului din Dej, pe coridor se aude o voce cantand „ Mamelor din lumea-ntrega/ Eu va dau un singur sfat/ Nu lasati copii pe strada/ Din cauza lu’ barbat...”.
„ O nu...iar vin tiganii la cersit, numai astia ne mai lipseau, i-am avut pe toti in seara asta” spune o fata din compartiment dandusi ochii peste cap in semn de exasperare. In acelasi moment usa compartimentului se deschide iar in prag apare o tigancusa de vreo 12 ani, imbracata cu o bluza zdrentuita, o fusta larga neagra, si o pereche de tenisi rupti in varf . de dupa fusta ei scoate capul un baietel murdar pe fata si cu o caciula destramata in cap. „ Dati-mi o mie de lei, Maica Domnului sa va aibe in paza, mama e bolnava si tata ne-o parasit. Mai am trei frati acasa...”. Fara a o lasa sa termine unul dintre baietii din compartiment raspunse: „ Mai las-o balta...toti ziceti acelasi lucru, ia-te si cara-te, lasa ca suntem studenti si nu avem bani, mergem acasa la mama pentru ca nu mai avem ce manca, nu ti-ai ales bine trenul”. Tigancusa nu se lasa mai prejos si ii spune: „ Lasa nenea ca tu te duci la mata si iti da sa manci, da io...” „ Tu nimic...hai dute si lasa-ne in pace, nu vezi ca incercam sa dormim?” zise studentul intorcand privirea spre fata blonda de langa geam care statea cu ochii inchisi; apoi se intoarce si trage usa obligand-o pe tigancusa sa se retraga pe coridor. O auzim deschizand usa compartimentului vecin si incepand sa spuna acelasi lucru ca pe o poezie memorata.
„Hai sa mai dam o tura!...” ne invita cel cu pachetul de carti. Ne conformam cu totii si incepem o noua partida. In tot acest timp, trenul isi continua goana in noapte. Ma uit la ceas si vad ca mai este inca jumatate de ora pana acasa. „ Imediat ajungem” spune prietenul meu cu un zambet de satisfactie. Da, sa speram... imi spun eu concentrandu-ma asupra cartilor din mana si ascultand glasul de pe coridor:
„ Mamelor din lumea-ntreaga...”.
MAMELOR
Mamelor din lumea-ntreaga,
Eu va dau un singur sfat
Nu lasati copii pe strada
Din cauza lu' barbat.
Caci copilul fara mama
E ca frunza fara plop.
Azi se naste, maine moare
Si nu-l poti uita de fel.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Mama, de ti-e dor de mine
Ia trenul si vin' la mine.
Ia trenul accelerat
Si vino la internat.
Daca vezi ca e departe,
Da-te jos si scrie-o carte.
S-o citesc la dormitor
Cu lacrimi in ochisori.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Trista este caprioara
Ratacita printre munti.
Dar mai trist este copilul
Care nu are parinti.
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
Cand ai o mama,
N-o poti uita.
Fie buna, fie rea
E totusi mama ta!
E totusi mama ta!
Cum iubesc femeile
Pentru Vladutz care este unul dintre barbatii mei favoriti si caruia i-am promis ca o sa scriu despre lucrul acesta!
Noi zicem mereu ca barbatii sunt ciudati in felul in care iubesc dar cred ca mai ciudate suntem noi. Felul nostru de a iubi e ciudat .Ne place sa-i dadacim, sa avem grija de ei sa le dam mereu sfaturi. Oare comportamentul nostru nu se aseamana cu cel al mamei lor??? Oare ei mai au nevoie de o mama sau de o iubita? Au si ei pana la urma dreptul de a decide singuri ce dorec sa faca pentru ca sunt liberi. Dar oare ne punem vrodata problema cum au rezistat o viata intreaga fara ca noi sa-i dirijam de la spate. Cum au supravietuit singuri pana acum?? Iar noi ne-am pus vreodata problema a cat de invatate suntem noi si trecute prin viata ca sa stim ce e mai bine pentru ei.??
La uma urmei noi suntem cele care ne daruim 100% chiar daca nimeni nu ne cere si dupa aceea tot noi regretam si dam vina pe ei, de parca prost e cine accepta nu cine da ....... Le reprosam mereu ca noi le vrem binele si stim ce-i mai bine si avem mereu dreptate si-i pedepsim si sa-I facem sa plateasca pentru raul facut. Adevarul este ca nu-ti spune nimeni cat trebuie sa te daruiesti persoanei iubite, daruiesti atat cat simti tu si cat vrei ...dar dupa aceea nu cred ca-si mai au loc reprosurile. Am daruit cat am vrut noi si nimeni nu ne-a cerut.
O relatie, la fel ca si persoanele din componenta, este in continua schimbare. Schimbarile se produc din pricina mediului in care traim , persoanelor cu care intram in contact si asa mai departe .O relatie se poate destrama si din cauza asta. Pur si simplu ne trezim la un moment dat ca persoana de langa noi nu mai este aceea de care ne-am indragostit .A cui e vina??? doar a noastra pentru ca traim intr-o societate si totul se schimba.
Suntem implicate total in ceea ce facem, nu facem lucrurile de suprafata, iubim cu totul si pe fiecare in parte, ne oferim in intregime fiecarui barbat si chiar si celor cu care avem o aventura de o noapte, dara-mite celui alaturi d care alegem sa petrecem zilele si noptile, sa bem ultimii stropi de cafea impreuna si sa fumam ultima tigara din pachet. Cu toate astea suntem frivole, suntem superficiale si tocmai faptul ca ne implicam atat de mult in tot, face ca momentele in care exista doi barbati in viata noastra sa fie extreme de ciudate. In primul rand de ce ajungem sa avem doi barbati in viata noastra in acelasi timp… daca as fi rautacioasa as zice ca nu ne ajunge unul singur, sau cel pe care il avem deja nu ne mai ofera ceea ce ne trebuie, dar nu e deloc asa, chiar si asa frivole cum suntem, am putea sa il lasam daca nu ne convine. Dar adevarata problema este ca simtim mereu nevoia de mai mult. Nimeni nu poate avea totul, exista 2 in 1, exista 10 in 1 dar nu exista totul in unu. Asa ca, atunci cand gasim complementul barbatului de langa noi e normal sa il iubim si pe celalalt. E normal sa ii iubim pe amandoi pentru ca iubim intregul, acesta este si motivul pentru care nu ne putem decide asupra unuia dintre ei, nu putem alege albul fara negrul, nu putem alege romanticul in detrimental nebunaticului sau ordonatul in locul dezorganizatului. Poate ca pentru Ei e anormal ce se intampla sau cel putin pentru ce care sunt constienti de situatia in care se afla, dar se complac in ipostaza respective, ne acepta asa cum suntem pentru ca asta ne face deosebite, pentru ca stiu ca ii iubim, asa cum putem si asa cum ne forteaza impreujurarile dar ii iubim, ii rasfatam, le spune lucruri frumoase si atunci cand suntem cu ei ii adoram. Ei pot pe una sa o iubeasca si cu alta sa faca sex, dar cred ca nu se poate sa iubeasca doua femei in acelasi timp. Ei sunt bigami din nastere, dar se daruiesc unei singure femei, pot sa aiba in pat cinci si sa iubeasca tot pe alta, dar noi nu putem, noi rareori suntem capabile sa ne implicam intr+o relatie fara sa avem sentimente pentru el sau ei. Noi suntem cele frivole pentru ca iubim, iar ei pentru ca fac sex, Ei suntcinstiti, dar noi ii placem ppoate tocmai pentru acest lucru, pentru ca stim ca indiferent cu cine sunt, tot la noi se gandesc si tot pe noi ne iubesc si tot la noi o sa se intoarca.
Este adevarat ca dragostea e frumoasa , ciudat este cum la inceput iti juri dragoste eterna si dupa un timp tot se transforma in scrum .Renunti la tine pentru clipe impreuna si apoi totul se intoarce impotriva ta. Te dedici in totalitate si apoi iti dai seama ca nu era necesar . Spunem mereu la urmatoarea relatie ca ne vom limita si mereu cand iubim o luam de la capat si facem aceleasi greseli. Nimeni nu ne obliga sa dam noi suntem vinovate direct si personal si pentru asta nu putem sa dam vina pe nimeni atunci cand ne doare.
Pana la urma de asta suntem femei! sa daruim fericirea, sa dam viata, sa iubim, sa fim inselate,sa fim dificile ,sa fim sensibile,sa fim dulci ,senzuale,sa suferim ,sa plangem ,sa nu fim intelese,sa ne facem mereu griji sa ne enervam, Sa stresam ca sa ne facem auzite si sa-I facem pe ei sa nu uite de noi.sa gandim intortocheat si nu logic etc etc etc .
In concluzie deasta suntem noi femei, deasta ne iubesc si ne urasc ei si deaia ii iubim noi pe ei ….pentru ca si daca sunt mai prosti sunt ai nostrii si ii iubim ...si suntem dependente de ei .
Ne plangem mereu ca nu suntem intelese, ca EI trebuie sa se schimbe dar pana la urma ce vrem sa facem?? sa facem o clona a noastra in varianta mai paroasa si nemachiata sau vrem pe cineva ca si accesoriu? sau poate doar cineva sa ne tina companie. Atunci sa ne cumparam un caine sau o pisica si sa incepem sa imbunatatim colectia de vibratoare, etc. Cred ca e cea mai buna solutie pentru a putea trai fara un barbat alaturi. Dar
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
