Noi zicem mereu ca barbatii sunt ciudati in felul in care iubesc dar cred ca mai ciudate suntem noi. Felul nostru de a iubi e ciudat .Ne place sa-i dadacim, sa avem grija de ei sa le dam mereu sfaturi. Oare comportamentul nostru nu se aseamana cu cel al mamei lor??? Oare ei mai au nevoie de o mama sau de o iubita? Au si ei pana la urma dreptul de a decide singuri ce dorec sa faca pentru ca sunt liberi. Dar oare ne punem vrodata problema cum au rezistat o viata intreaga fara ca noi sa-i dirijam de la spate. Cum au supravietuit singuri pana acum?? Iar noi ne-am pus vreodata problema a cat de invatate suntem noi si trecute prin viata ca sa stim ce e mai bine pentru ei.??
La uma urmei noi suntem cele care ne daruim 100% chiar daca nimeni nu ne cere si dupa aceea tot noi regretam si dam vina pe ei, de parca prost e cine accepta nu cine da ....... Le reprosam mereu ca noi le vrem binele si stim ce-i mai bine si avem mereu dreptate si-i pedepsim si sa-I facem sa plateasca pentru raul facut. Adevarul este ca nu-ti spune nimeni cat trebuie sa te daruiesti persoanei iubite, daruiesti atat cat simti tu si cat vrei ...dar dupa aceea nu cred ca-si mai au loc reprosurile. Am daruit cat am vrut noi si nimeni nu ne-a cerut.
O relatie, la fel ca si persoanele din componenta, este in continua schimbare. Schimbarile se produc din pricina mediului in care traim , persoanelor cu care intram in contact si asa mai departe .O relatie se poate destrama si din cauza asta. Pur si simplu ne trezim la un moment dat ca persoana de langa noi nu mai este aceea de care ne-am indragostit .A cui e vina??? doar a noastra pentru ca traim intr-o societate si totul se schimba.
Suntem implicate total in ceea ce facem, nu facem lucrurile de suprafata, iubim cu totul si pe fiecare in parte, ne oferim in intregime fiecarui barbat si chiar si celor cu care avem o aventura de o noapte, dara-mite celui alaturi d care alegem sa petrecem zilele si noptile, sa bem ultimii stropi de cafea impreuna si sa fumam ultima tigara din pachet. Cu toate astea suntem frivole, suntem superficiale si tocmai faptul ca ne implicam atat de mult in tot, face ca momentele in care exista doi barbati in viata noastra sa fie extreme de ciudate. In primul rand de ce ajungem sa avem doi barbati in viata noastra in acelasi timp… daca as fi rautacioasa as zice ca nu ne ajunge unul singur, sau cel pe care il avem deja nu ne mai ofera ceea ce ne trebuie, dar nu e deloc asa, chiar si asa frivole cum suntem, am putea sa il lasam daca nu ne convine. Dar adevarata problema este ca simtim mereu nevoia de mai mult. Nimeni nu poate avea totul, exista 2 in 1, exista 10 in 1 dar nu exista totul in unu. Asa ca, atunci cand gasim complementul barbatului de langa noi e normal sa il iubim si pe celalalt. E normal sa ii iubim pe amandoi pentru ca iubim intregul, acesta este si motivul pentru care nu ne putem decide asupra unuia dintre ei, nu putem alege albul fara negrul, nu putem alege romanticul in detrimental nebunaticului sau ordonatul in locul dezorganizatului. Poate ca pentru Ei e anormal ce se intampla sau cel putin pentru ce care sunt constienti de situatia in care se afla, dar se complac in ipostaza respective, ne acepta asa cum suntem pentru ca asta ne face deosebite, pentru ca stiu ca ii iubim, asa cum putem si asa cum ne forteaza impreujurarile dar ii iubim, ii rasfatam, le spune lucruri frumoase si atunci cand suntem cu ei ii adoram. Ei pot pe una sa o iubeasca si cu alta sa faca sex, dar cred ca nu se poate sa iubeasca doua femei in acelasi timp. Ei sunt bigami din nastere, dar se daruiesc unei singure femei, pot sa aiba in pat cinci si sa iubeasca tot pe alta, dar noi nu putem, noi rareori suntem capabile sa ne implicam intr+o relatie fara sa avem sentimente pentru el sau ei. Noi suntem cele frivole pentru ca iubim, iar ei pentru ca fac sex, Ei suntcinstiti, dar noi ii placem ppoate tocmai pentru acest lucru, pentru ca stim ca indiferent cu cine sunt, tot la noi se gandesc si tot pe noi ne iubesc si tot la noi o sa se intoarca.
Este adevarat ca dragostea e frumoasa , ciudat este cum la inceput iti juri dragoste eterna si dupa un timp tot se transforma in scrum .Renunti la tine pentru clipe impreuna si apoi totul se intoarce impotriva ta. Te dedici in totalitate si apoi iti dai seama ca nu era necesar . Spunem mereu la urmatoarea relatie ca ne vom limita si mereu cand iubim o luam de la capat si facem aceleasi greseli. Nimeni nu ne obliga sa dam noi suntem vinovate direct si personal si pentru asta nu putem sa dam vina pe nimeni atunci cand ne doare.
Pana la urma de asta suntem femei! sa daruim fericirea, sa dam viata, sa iubim, sa fim inselate,sa fim dificile ,sa fim sensibile,sa fim dulci ,senzuale,sa suferim ,sa plangem ,sa nu fim intelese,sa ne facem mereu griji sa ne enervam, Sa stresam ca sa ne facem auzite si sa-I facem pe ei sa nu uite de noi.sa gandim intortocheat si nu logic etc etc etc .
In concluzie deasta suntem noi femei, deasta ne iubesc si ne urasc ei si deaia ii iubim noi pe ei ….pentru ca si daca sunt mai prosti sunt ai nostrii si ii iubim ...si suntem dependente de ei .
Ne plangem mereu ca nu suntem intelese, ca EI trebuie sa se schimbe dar pana la urma ce vrem sa facem?? sa facem o clona a noastra in varianta mai paroasa si nemachiata sau vrem pe cineva ca si accesoriu? sau poate doar cineva sa ne tina companie. Atunci sa ne cumparam un caine sau o pisica si sa incepem sa imbunatatim colectia de vibratoare, etc. Cred ca e cea mai buna solutie pentru a putea trai fara un barbat alaturi. Dar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu