Cu greu mă ridic din pat, mă uit la ceas în speranţa că nu e încă ora 7, că a luat-o razna telefonul meu şi că mai pot dormi puţin ”Nuuu…e într-adevar ora 7, trbuie să mă trezesc, să mă duc la şcoală, promit însă că diseară la ora 10 o să fiu în pat şi la 11 cel târziu o să dorm ca un prunc”. Mă târăsc pană la uşa de la baie…dar e ocupată. Nu mă miră acest lucru, mereu sunt ultima care se trezeşte şi care intra la duş...
Stând în faţa uşii, cu ochii închişi şi pe jumatate adormita, încerc să îmi amintesc programul e ziua de azi: cursuri de la 8 la 8, cu o pauză de doua ore de la 14 la 16, timp în care trebuie să ajung la BCU, să-mi scot nişte carţi. Apoi la 20.30 trebuie să mă întâlnesc cu nişte prieteni să mergem la cinematograf, e premieră la Republica şi nu se poate să nu mergem, apoi o să trecem printr-un club să dansăm puţin. « O...nu...iar o să ajung acasă pe la 3 dimineaţa, dar mâine am cursuri numai de la 10 aşa că pot dormi puţin mai mult »
Colega mea de apartament iese din baie, îmi zice un ‘neaţa obosit şi se îndreaptă spre camera ei în timp ce eu intru. Odată ieşită mă îndrept cu paşi de zombie spre bucătărie, dacă duşul nu m-a trezit cafeaua sigur o să o facă.
Bucătăria e deja plină, o singură persoană lipseşte, un coleg care are cursuri numai de la 12, norocosul! Când intru sunt învăluită de un miros familiar de fum de ţigara, abur de la cafea şi miros de cârnat prajit.Toată lumea mănâncă, asta e singura masă sigură din zi, în rest nu poţi fi sigur dacă o să ajungi pe acasă sau nu.
« Iar eşti ultima.... vom ajunge oare ziua în care să fi tu cea care se trezeşte prima?» e vocea unui coleg care printre cuvinte mai trage un fum din ţigară, «Nu,... te rog nu cobi...dacă s-ar trezi ea prima ar trebui să facă cafeaua dimineaţa...şi îţi dai seama că la jumatate de oră dupa ce am bea-o am dormi cu toţii pe unde am apuca» e replica altuia care încearcă să taie o bucaţică de ou. Toata lumea începe să râdă.
Iau o gură de cafea, ma sprijin cu spatele de perete şi simt cum începe să-mi curgă energie prin vene. Încă o zi din viaţa mea de student începe, şi va fi la fel ca restul, se vor întampla o mulţime de lucruri extraordinare, dar le voi încadra în banalitate.
La urma, urmei să fii student însemnă să râzi cu prietenii, să aştepţi în faţa uşii la baie dimineaţa, să mergi la cursuri, şi să ajungi noaptea târziu acasă...
7 comentarii:
pana la urma asta e viatza...ca un puzzle...compusa din piese(momente) simple, dar care puse cap la cap formeaza ceva misto...:P
da, din pacate rareori suntem constienti cat de importante sun acele momente si de obicei uitam sa le apreciem
meci pt primul coment:D
da pe dracu, sa sti ca ma regasesc in cele scrise de dvs. stimata domnisoara, ma bucur sa vad ca exista si tineri care mai gandesc, desi dvs. nu mai suntetzi kiar tanara:))
te puuuuuuuuuuuup, imi place poza:)) (lol cu lacrimi)
poi normal k te regasesti...mai ales in replica aia cu mine facand cafea dupa care tu o sa dormi in continuu.
si sa sti k sunt in continuare tanara..nu ma face sa publioc si "sunt tanar doamne, tanar" in varianta 7azz:)) ca sa-ti dovedesc :P
pupici
hmmmm...daca stau bine si ma gandesc, cred ca eu sunt cel care avea cursuri de la 12..:D ca de obicei eu norocosul; oricum cafelele alea (chiar daca in unele zile nici nu erau cafele..ci doar dimineti simple) au fost momente..pline de hai sa zicem "savoare"
dap, u norocosul:P
oricum savoarea acelor dimineti nu o vom uita, cu sau fara cafea, cu ore de la 8 sau de la 12 studentia a fost minunata si noi niste frumosi.
Trimiteți un comentariu